joi, 30 aprilie 2009

We can change the world

We seem to be blind to all the horrors this life has to offer...

luni, 20 aprilie 2009

The I Inside

Pare ireal, nu-i asa? Intotdeauna ne este greu sa acceptam adevarul. Inseamna sa simtim durerea intens din prima suflare, ca si cum corpul iti arde si nu poti vorbi, nu poti face nici un gest care sa descrie ceea ce simti…

simti…simti totul amortit si totusi atat de sufocant…

e sufocant sa fiu aici…

cat de naivi suntem… Cat de slabi… te intrebi unde este partea care iti lipseste tie…bucata care face legatura…timpul care face totul mai clar… care da o senzatie de logica acestui cacat de haos… si nu il vei gasi niciodata… nu il vei gasi pentru ca nu iti este vizibil… continui sa te intrebi de ce, dar niciodata nu accepti un raspuns ca fiind plauzibil… pentru ca pana la urma nu vrei raspunsul asta… vrei sa ti se spuna ca ai dreptate si ca toata chestia asta este un nonsens… si da, lucrurile se vor intoarce la cum le stiai si cum le vrei tu… nu-i asa ca ar fi simplu?... si in tot timpul asta armoteala se transforma in durere acuta, in haosul ala fara limite, in haosul ala din care te-ai chinuit atat sa scapi si in care te tot intorci de fiecare data…. Si esti iar singur si e mai bine asa… nu-i mai usor sa fugi? Nu-i mai usor sa ascunzi frica si lacrimile si toate tampeniile astea puerile? Tu nu esti asa… tu esti persoana aia puternica, pe care n-o poti atinge cu cacaturi de genul asta… tu ai trecut peste chestii mai rele, mai negre, mai infioratoare… tu stii cum e sa nu existe iesire…. Stii cum e sa fii doar tu, sa nu ai variante ajutatoare, sa nu mai ai nici firul ala de ata de care sa te agati… si totusi ai trecut si peste asta…. Si-atunci de ce pare totul mai intens acum? De ce orice am face si oricat ne-am pregati, ne poti dobora cu un simplu gest, un simplu cuvant…

nu-mi plac oamenii… am spus-o si de fiecare data suna mai urat… si de fiecare data este mai linistitor…. Si cat de simplu e sa dam vina unii pe altii, nu-i asa? Nu, nu te gandi ca tu esti vinovat, ca tu ai gresit undeva… totul este in regula cu tine… ei sunt aia rai… Cu siguranta este mai simplu asa… nu trebuie sa intelegi greselile lor, nu vrei sa le intelegi…. Nu te afecteaza trairile lor, bucuriile lor, greselile lor… Atata timp cat nu e ceva in neregula cu tine problema este pe jumate rezolvata… Nu ai vrea niciodata sa stii de ce are Ana cele trei mere… sigur, vrei sa stii un motiv ce te implica… dar atata timp cat raspunsul cuprinde doar problemele Anei si nu se intersecteaza cu tine intr-un anumit punct, este irelevant cine, de ce, cum, cand si de unde…

Nu mai stiu de unde pornisem…Imi amintesc doar senzatia de inec… nevoia sa tip… ciudat pentru ca din cate imi aduc aminte din vara aia, acele ultime minute sub apa mi s-au parut ireal de calme si linistitoare…. Ca si amorteala dinaintea somnului… nu tin minte sa fi simtit ceva din ce descriu cei mai multi oameni care au trecut prin asta… …. ….

Nu te opri…. … …. Ma pierd printre cuvinte, uit sa mai plang, sa respir, sa simt… si parca e mai bine… 

nu vreau sa sune totul atat de dramatic, dar ma ajuta ca suna asa…

ce fac cu toata linistea asta?

Ma intreb daca oamenii nebuni regreta cum sunt sau daca asta le face viata mai usoara, din punctul asta de vedere… nu ai nimic de dovedit atunci… nu trebuie sa te mai feresti de lucrurile astea marunte…. Nu trebuie sa mai pari ceea ce nu esti… nu trebuie sa iti mai ascunzi lipsurile… pentru ca asta esti tu si ei te considera diferit oricum…

totul suna placut acum, nu-i asa?.... de ce nu pot da timpul inapoi? De ce nu pot sterge cu buretele micile semne care au stricat ecuatia? Intrebarea unora ar fi probabil “ chiar ai vrea s-o faci, daca ai putea?”. Da. Intr-o secunda. Da. M-as intoarce. Da. Regret. Regret. Regret. Regret. Regret. Regret. Regret. Regret. Da. Preferam sa regret ca nu am facut nimic, decat varianta asta. Da. Sunt o lasa. Sunt o lasa. Si regret. Si doare. Doare sfasietor de tare. Si nu ajuta sa vorbesti. Nu ajuta sa stai singur. Nu ajuta sa fii cu prietenii. Nu ajuta sa fii. Nu ajuta. Nu. Nu. Nu.

Si uite ca te-ai transformat si in pipita aia care se smiorcaie ca i s-a rupt ciorapul.

Voi trece si peste asta. Sau nu. Lumea nu sta in loc either way. Si asta cred ca ajuta.

Traiesc.